Sufletul și spiritul sunt același lucru?
de Julio de la Vega-Hazas
(13.06.2017)
„Spirit” înseamnă ființă nematerială. Așadar, se aplică mai întâi îngerilor și lui Dumnezeu (acest lucru îl afirmă explicit Isus în evanghelia după Ioan 4,24), despre care se spune că sunt spirite. Omul nu este nematerial, dar conține în sine o realitate imaterială, fapt pentru care nu se spune că este spirit, ci că are un spirit.
„Sufletul” face referință la principiul vital al ființelor vii. Filozofii au vorbit de „suflet vegetativ” și „suflet senzitiv”, cu referire la plante și animale, dar cazul omului este diferit: principiul său vital este o realitate spirituală care persistă atunci când omul moare. Aceasta vrea să spună că, în om, sufletul și spiritul coincid într-o unică realitate.
„Spiritul” ne permite să înțelegem mai bine faptul că, prin natura sa, sufletului omenesc este o realitate spirituală, nu doar principiul vital al unui trup. Acest fapt explică nemurirea sufletului omenesc. Pe de altă parte, explică și faptul că, deși este spiritual, sufletul omenesc – față de cel al îngerilor – este incomplet fără un trup pe care îl însuflețește.
Faptul de a vorbi despre suflet ne permite să înțelegem că ființa umană nu este – cum susținea Platon – un spirit închis într-un suflet, ca și cum trupul și sufletul ar fi două ființe diferite, unul material, iar celălalt spiritual. Spiritul uman este și sufletul ființei umane, sau principiul său vital, în așa fel încât trupul și sufletul formează o unică ființă.
Astfel, chiar dacă semnifică aceeași realitate, sufletul și spiritul se clarifică reciproc, precizând care este semnificația lor în ființa umană.
Pentru a citi articolul în limba italiană, click aici.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu