de Aleteia
„A te ruga înseamnă a iubi și a te lăsa iubit de Dumnezeu”
1. Rugăciunea este un dar de la Dumnezeu
Omul trebuie să ceară darul rugăciunii asemenea unui cerșetor. Fie că este bogat, fie că este sărac, înainte lui Dumnezeu omul va fi întotdeauna un cerșetor. Pentru sfântul Augustin, rugăciunea pornește de la această premisă (Homo mendicus Dei: En in Ps. 29, 2, 1; Sermo 56, 9; Sermo 61,4).
2. Rugăciunea este un exercițiu de umilință
Rugăciunea pornește de la propria autocunoaștere înaintea lui Dumnezeu.
„O, Dumnezeule, tu ești întotdeauna același, fă ca eu să mă cunosc, fă ca eu să te cunosc” (Solil. 2,1).
„Dumnezeu se împotrivește celor mândri, însă celor smeriți le dă har” (1 Pt 5,5).
3. Rugăciunea este opera Duhului Sfânt
3. Rugăciunea este opera Duhului Sfânt
Pentru ca să avem cuvinte și glas înaintea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt intervine și strigă în interiorul nostru (cf. Rom 8,26).
„Chiar și caritatea geme, caritatea se roagă; înaintea ei, cel care a dăruit-o nu poate să-și astupe urechile. Fii sigur, chiar și caritatea se roagă; către ea sunt îndreptate urechile lui Dumnezeu” (Ep. Io. tr. 6.8).
„Dumnezeu i-a umplut de Duhul Sfânt pe slujitorii săi, pentru ca să-i aducă laude” (En. in Ps. 144,1).
„Dumnezeu i-a umplut de Duhul Sfânt pe slujitorii săi, pentru ca să-i aducă laude” (En. in Ps. 144,1).
4. Rugăciunea este un exercițiu de reconciliere, de reculegere interioară
Pentru a te întâlni cu Cristos, Maestrul interior, trebuie să te regăsești în propria inimă, evitând dispersarea.
„Nu căuta în afara ta, intră în tine însuți: în omul interior locuiește adevărul” (De Vera religione 39, 72).
„Tu, într-adevăr, erai în interiorul meu mai mult decât partea mea cea mai intimă și erai mai sus decât partea mea cea mai înaltă” (Confesiuni 3, 6, 11).
5. Rugăciunea este un exercițiu de iubire
A te ruga înseamnă a te lăsa iubit de Dumnezeu. „Îmbrățișându-l pe Dumnezeu, care este iubire, îl îmbrățișezi pe Dumnezei din iubire” (De Trin. 8, 8, 12).
A te ruga înseamnă a iubi și a te lăsa transformat de Dumnezeu în timpul rugăciunii, de focul iubirii sale, îndepărtându-te de lucrurile pământești și umplându-te de Dumnezeu. „Iubești pământul? Vei fi pământ. Îl iubești pe Dumnezeu? Ce îți voi răspunde? Vei fi Dumnezeu? Nu îndrăznesc să-ți spun aceasta, dar să ascultăm Scriptura care spune: Eu am spus: sunteți dumnezei și fii ai Celui Preaînalt” (Ep. Io. tr. 2, 14).
A te ruga înseamnă a iubi, cu scopul de a te goli de iubirea acestei lumi și de a te umple de Dumnezeu. „Nu iubi lumea. Îndepărtează iubirea răutăcioasă lumească, pentru a te umple de iubirea lui Dumnezeu. Ești asemenea unui vas încă plin: aruncă conținutul acestuia, pentru a primi ceea ce încă nu ai” (Io. ep. tr. 2,9).
A te ruga înseamnă a iubi, pentru a te atașa de Cristos, uitând de toate celelalte. Totul devine relativ atunci când, intrând în rugăciune, Cristos este iubit în profunzime. „Când voi fi fi strâns legat de tine, cu întreaga mea ființă, pentru mine nu vor mai exista niciodată durerea și chinul. Viața mea va fi cu adevărat vie, căci va fi în întregime plină de tine. Pe cel ce îl umpli tu îl ușurezi, dar eu, fiindcă nu sunt cu totul plin de tine, pentru mine însumi sunt o povară” (Confesiuni X, 28, 39). „Iubirea este glasul care îl laudă pe Dumnezeu” (En in Ps. 117,23).
A te ruga înseamnă a iubi și a te lăsa transformat de Dumnezeu în timpul rugăciunii, de focul iubirii sale, îndepărtându-te de lucrurile pământești și umplându-te de Dumnezeu. „Iubești pământul? Vei fi pământ. Îl iubești pe Dumnezeu? Ce îți voi răspunde? Vei fi Dumnezeu? Nu îndrăznesc să-ți spun aceasta, dar să ascultăm Scriptura care spune: Eu am spus: sunteți dumnezei și fii ai Celui Preaînalt” (Ep. Io. tr. 2, 14).
A te ruga înseamnă a iubi, cu scopul de a te goli de iubirea acestei lumi și de a te umple de Dumnezeu. „Nu iubi lumea. Îndepărtează iubirea răutăcioasă lumească, pentru a te umple de iubirea lui Dumnezeu. Ești asemenea unui vas încă plin: aruncă conținutul acestuia, pentru a primi ceea ce încă nu ai” (Io. ep. tr. 2,9).
A te ruga înseamnă a iubi, pentru a te atașa de Cristos, uitând de toate celelalte. Totul devine relativ atunci când, intrând în rugăciune, Cristos este iubit în profunzime. „Când voi fi fi strâns legat de tine, cu întreaga mea ființă, pentru mine nu vor mai exista niciodată durerea și chinul. Viața mea va fi cu adevărat vie, căci va fi în întregime plină de tine. Pe cel ce îl umpli tu îl ușurezi, dar eu, fiindcă nu sunt cu totul plin de tine, pentru mine însumi sunt o povară” (Confesiuni X, 28, 39). „Iubirea este glasul care îl laudă pe Dumnezeu” (En in Ps. 117,23).
6. Rugăciunea este un dialog de iubire cu Dumnezeu
Se dialoghează ascultând Cuvântul lui Dumnezeu și răspunzând acestuia. „Rugăciunea ta este cuvântul pe care i-l adresezi lui Dumnezeu. Când citești, Dumnezeu este acela care îți vorbește; când te rogi, tu ești acela care îi vorbești lui Dumnezeu” (En in Ps. 85,7).
Se dialoghează cu scopul de a-l întâlni pe Dumnezeu; și îl întâlnești pe Dumnezeu pentru a continua să-l cauți cu o iubire mai mare. „Deoarece îl cauți pe Dumnezeu cu scopul de a-l găsi cu o mai mare bunătate, îl găsești pe Dumnezeu și apoi îl cauți cu o fervoare și mai mare” (De Trin. 15,2).
Se dialoghează cu scopul de a-l întâlni pe Dumnezeu; și îl întâlnești pe Dumnezeu pentru a continua să-l cauți cu o iubire mai mare. „Deoarece îl cauți pe Dumnezeu cu scopul de a-l găsi cu o mai mare bunătate, îl găsești pe Dumnezeu și apoi îl cauți cu o fervoare și mai mare” (De Trin. 15,2).
7. Rugăciunea este întâlnirea cu voința lui Dumnezeu
Te rogi pentru a nu opune rezistență voinței lui Dumnezeu. „Așadar, ce înseamnă: Facă-se voia ta? Să se împlinească, pentru ca eu să nu mă opun voinței tale” (Sermo 56,7). „Cel mai bun slujitor al tău este acela care nu se așteaptă să audă de la tine ceea ce dorește, ci mai degrabă își potrivește voința cu ceea ce aude de la tine” (Confesiuni X, 26, 37).
Te rogi pentru a nu opune rezistență voinței lui Dumnezeu. „Așadar, ce înseamnă: Facă-se voia ta? Să se împlinească, pentru ca eu să nu mă opun voinței tale” (Sermo 56,7). „Cel mai bun slujitor al tău este acela care nu se așteaptă să audă de la tine ceea ce dorește, ci mai degrabă își potrivește voința cu ceea ce aude de la tine” (Confesiuni X, 26, 37).
Mă rog pentru a-mi așeza viața în mâinile lui Dumnezeu, știind că el este acela care mă ajută să împlinesc voința sa. „Dă-mi puterea să fac ceea ce-mi poruncești și poruncește-mi ceea ce voiești” (Confesiuni X, 29, 40). „Nu vei face o adevărată rugăciune, dacă nu reciți această rugăciune (Tată-l nostru); dacă reciți o altă rugăciune, el nu ți-o împlinește, deoarece nu este cea pe care ți-a prescris-o Legiuitorul, trimis de el. De aceea, este necesar ca atunci când adăugăm cuvintele noastre în rugăciune să le armonizăm cu cele din rugăciunea Domnului, iar când repetăm aceleași cuvinte, să înțelegem bine ceea ce spunem” (En in Ps. 103, s I, 19).
8. Rugăciunea este dorința arzătoare de Dumnezeu
Rugăciunea este continuă. Nu încetezi niciodată de a te ruga, dacă nu încetezi niciodată de a-l avea pe Dumnezeu în viața ta. „Există o altă rugăciune interioară și continuă; această rugăciune este dorința. Orice ai dori, să nu te oprești din rugăciune. Dacă nu vrei să întrerupi rugăciune, nu vei înceta niciodată de a-l avea pe Dumnezeu în viața ta” (En in Ps. 37,14).
8. Rugăciunea este dorința arzătoare de Dumnezeu
Rugăciunea este continuă. Nu încetezi niciodată de a te ruga, dacă nu încetezi niciodată de a-l avea pe Dumnezeu în viața ta. „Există o altă rugăciune interioară și continuă; această rugăciune este dorința. Orice ai dori, să nu te oprești din rugăciune. Dacă nu vrei să întrerupi rugăciune, nu vei înceta niciodată de a-l avea pe Dumnezeu în viața ta” (En in Ps. 37,14).
„Ne rugăm mereu cu aceeași credință, speranță și caritate, cu o dorință neîntreruptă. Însă, în anumite ore și în anumite circumstanțe, îi adresăm lui Dumnezeu cuvinte, deoarece, prin aceste semne, ne putem stimula pe noi înșine” (Epistula 130, 9, 18).
Rugăciunea este „strigătul inimii”. „Rugăciunea este un strigăt care se înalță către Domnul; dar dacă acest strigăt este însoțit de zgomotul vocii fără ca inima care se roagă să tindă încontinuu către Dumnezeu, fără îndoială, strigătul este o respirație zadarnică. În schimb, dacă se strigă din inimă, deși vocea rămâne în liniște, strigătul, de neperceput pentru om, este ascultat de Dumnezeu” (En in Ps. 118, s.29, 1).
9. A te ruga înseamnă a simți împreună cu Biserica și cu comunitatea
Creștinul nu este niciodată singur, deoarece face parte din misterul Bisericii, din Trupul lui Cristos. „Preotul nostru, Cristos, se roagă pentru noi; fiind capul nostru, se roagă în noi; fiind Dumnezeul nostru, noi ne rugăm lui; recunoaștem în el glasurile noastre, iar vocea sa este în noi” (En in Ps. 85,1).
„Noi ne rugăm pentru neamul omenesc, ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru toate popoarele, pentru toți cei care, în fiecare zi, susțin că Dumnezeu nu este drept și că nu judecă cu dreptate: ne rugăm pentru ca ei să se corecteze într-o zi și, având o inimă dreaptă, să se adreseze și ei dreptății lui Dumnezeu” (En in Ps. 103,13).
„Noi ne rugăm pentru neamul omenesc, ne rugăm pentru lumea întreagă, pentru toate popoarele, pentru toți cei care, în fiecare zi, susțin că Dumnezeu nu este drept și că nu judecă cu dreptate: ne rugăm pentru ca ei să se corecteze într-o zi și, având o inimă dreaptă, să se adreseze și ei dreptății lui Dumnezeu” (En in Ps. 103,13).
10. A te ruga înseamnă a-ți îndrepta inima spre Dumnezeu
De multe ori, sfântul Augustin comentează aceste cuvinte de la celebrarea Euharistiei: „Sus inimile”. A te ruga înseamnă a permite ca inima se se îndrepte spre Dumnezeu, căutând lucrurile întregului pământ, nu cele de pe pământ, cu o arzătoare dorință de Dumnezeu.
„Rugăciunea este trecerea de la cele pământești la cele cerești; este căutarea celor de sus, dorința după cele invizibile” (Sermo 73, 2).
Pentru a citi articolul în limba italiană, click aici.
„Rugăciunea este trecerea de la cele pământești la cele cerești; este căutarea celor de sus, dorința după cele invizibile” (Sermo 73, 2).
Pentru a citi articolul în limba italiană, click aici.
(Traducere și adaptare de Primus)
