Nu mai există urmă din tumoarea diagnosticată, dar nu aceasta este minunea cea mai mare
de
Luz
Ivonne Rea
Dacă îi vorbim lui Dumnezeu cu insistență, ajungem să-l cunoaștem mai mult…
Nu suntem niciodată pregătiți să primim o veste de o așa importanță. Și, mai mult, credem că poate să se întâmple oricui, mai puțin nouă. Ceea ce este adevărat – și sunt convinsă de aceasta – este faptul că oricât ar fi de puternică propria viață spirituală (și mă refer expres la credință), șocul emotiv al unei vești de tipul acesta va fi mai mult sau mai puțin suportabil. Ceea ce este rău, va produce rău. Nu există îndoială. Dar ca credința să fie un minunat „amortizator”, și acest fapt este adevărat cu siguranță.
„Ai cancer!” Cine a auzit această propoziție în persoană, mă va putea înțelege. În momentul în care auzi diagnosticul este ca și cum ai începe să pătrunzi într-o altă dimensiune. La propriu vorbind, ți se pare că întreg „eul” tău este anesteziat. Psihologii numesc acest lucru „șoc”. Ei îi spun pace spirituală, deoarece simt că Dumnezeu mă poartă în mâinile sale. Sunt cuvinte foarte adânci, pline de lecții și de oportunități, dacă știm să le acceptăm în mod pozitiv și cu cea mai potrivită atitudine.
Este ușor? Nu!
Nu este nicidecum simplu. Cu toate acestea, prezența lui Dumnezeu în viața ta și în timp de boală va fi aceea care va conta.
Pentru mulți oameni, cancerul a fost o mare lecție de viață. Au fost mari convertiri datorate suportării acestei boli aproape de Dumnezeu; și aceasta atât pentru persoanele care l-au avut, cât și pentru cei care le-au fost aproape.
Motivul îl găsim clar în această pericopă din Scriptură: „Pe când trecea, a văzut un om, orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat: «Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci [este astfel] ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu»” (Ioan 9,1-3).
Acesta este răspunsul în fața faptului că există atâta suferință. Și există suferință pentru a ne ajuta să fim noi înșine mai aproape de Dumnezeu și să apropiem de el tot mai multe suflete. Pentru ca prin durerea noastră, el să facă fapte minunate, iar gloria sa să se arate în fiecare inimă rănită. Iată, pentru ce
este necesar să ne încredem în Dumnezeu și săi încredințăm lui boala noastră, cu scopul de a fi un mijloc de convertire și de sfințire, nu numai la nivel personal, ci pentru toți.
Chiar aceasta a făcut o persoană pe care am onoarea să o cunosc, să o numesc prieten, și să lucrez împreună cu aceasta pentru a ajuta familiile aflate în criză: Ángel Estrada. Este un tată de familie, un soț fericit cu trei fiice, plin de sănătate și de viață. Dar, mai ales, este un om moral, drept, coerent și plin de credință și de iubire, față de Dumnezeu și față de aproapele.
Fără a intra în amănuntele acestei istorii, de la o zi la alta, i-a fost diagnosticat un cancer care se extinsese până la creier.
Toți cei care îi voiau binele lui Ángel au avut un „șoc”. Nu le venea să creadă. Personal, când am primit vestea, mi-am îndreptat ochii spre cer și în lacrimi, neputincioasă și neîncrezătoare, i-am spus lui Dumnezeu:
„Pentru ce, Dumnezeul meu! Tu care ești iubirea, care ești dreptatea și înțelepciunea infinită, permiți ca un om atât de bun, și care face atât de mult bine pentru familii, să treacă prin această situație. Oare nu îți pasă că sunt mulți aceia care au nevoie de el, care îi vor binele? Sunt foarte puține persoane ca el, iar tu vrei să ni-l iei”.
După ce am exprimat ceea ce s-a întâmplat, după ce am învins pentru o clipă starea mea plină de ură, am alergat spre tabernacol și am îngenuncheat înaintea lui Isus din Sfântul Sacrament. I-am cerut iertare, pentru că nu sunt demnă să mă îndoiesc de ceva.
M-am rugat pentru ca prietenul meu să aibă parte de o minune; o minune anume: ca atunci când va avea loc intervenția chirurgicală, iar medicii ar fi încercat să îndepărteze cancerul, să nu găsească nimic. Am auzit cu claritate vocea lui Dumnezeu în inima mea, care îmi spunea să nu mă îngrijorez, deoarece este el era activ.
Îmi amintesc că, într-o zi, soțul meu și cu mine i-am trimis un mesaj pentru a-l asigura de afecțiunea și susținerea noastră. I-am cerut să ne spună ce altceva am fi putut să facem, în afara faptului de a ne ruga pentru el. Răspunsul său a confirmat faptul că Ángel era cu adevărat un om al lui Dumnezeu și că bunul Isus l-a luat în brațele sale.
„Dacă vreți să faceți ceva mai mult pentru mine, în rugăciunile voastre,
cereți-i Domnului să vă inspire cum să îmbunătățiți relația voastră cu el și, pe cât este posibil, faceți acest lucru împreună. Vă îmbrățișez cu putere, cu drag”, a scris. Ce anume? Deși era el acela care trecea printr-un moment dificil, se preocupa pentru noi, pentru ca să creștem în iubire.
Ángel şi-a destăinuit inima în următoarea scrisoare minunată (postată pe profilul său de Facebook). Este un text care transpiră de credință, de iubire, de certitudine și de speranță: se numește: „
A vorbi cu Dumnezeu”.
„
Îți scriu aceste cuvinte pentru că doresc să-ți cer ajutorul. Am cancer la cap, o parte este în creier, și nu știu ce se va întâmpla după intervenția chirurgicală, deoarece sunt multe riscuri. Pentru aceasta, îți cer să vorbești cu Dumnezeu și să te rog pentru mine. Știu, nu este ușor să crezi că Dumnezeu îți răspunde, că Dumnezeu este atent la ceea ce facem, la cuvintele noastre, și că este dispus să vorbească cu noi. Din experiență, îți spun că Dumnezeu vrea să vorbească cu noi, că vrea să fie prietenul nostru… Cel mai bun prieten al nostru, pentru a ne ajuta în orice moment al vieții noastre.
Dacă inviți pe cineva să se roage împreună cu tine, este și mai bine.
Dumnezeu este prezent în orice moment, în orice loc. Trebuie doar să începem și să-i adresăm câteva cuvinte. Chiar dacă aceste cuvinte ar fi următoarele: „Eu nu știu să vorbesc cu tine”. În acel moment, vorbești deja cu Dumnezeu. Iar în acel moment, poți să-i vorbești lui Dumnezeu despre mine, să-i spui cine sunt și motivul pentru care ar fi potrivit ca eu să-mi continui viața și să-mi păstrez facultățile mintale și senzoriale. Dacă vrei, poți să-i adresezi lui Dumnezeu întrebarea: „Ce anume dorești ca eu să fac pentru Ángel?” Și așteaptă răspunsul lui, așa cum ai aștepta răspunsul de la o persoană căreia i-ai adresat o întrebare; așteaptă cu răbdare.
Cum să ascultăm răspunsurile lui Dumnezeu?
Este foarte probabil ca Dumnezeu să nu-ți apară fizic, nici nu vei auzi o voce care să-ți răspundă; dar el are propriile sale mijloace prin care comunica cu tine. Vei reuși să înțelegi cea ce el vrea să-ți spună. Dumnezeu comunică cu noi prin inteligența și voința noastră. Putem să înțelegem ceea ce el vrea ca noi să facem, fără a avea nevoie de un proces logic, care să ne facă să înțelegem ceea ce el ne-a spus, și fără să ne îndoim de aceasta.
A doua modalitate este voința, ca atunci când îți dorești să faci ceva, care nu-ți place de obicei, și nu știi pentru ce sau de unde îți vine acea dorință.
Odată ce ai ascultat ceea ce Dumnezeu vrea ca tu să faci, pune în practică și apoi revino și vorbește cu el despre experiența ta. Poate că ți-ar palce să-i pui mai multe întrebări, ca de exemplu, să-i ceri să-ți spună ce să faci cu privire la ceva care se întâmplă în viața ta. Amintește-ți că, pentru Dumnezeu, este greu să răspundă la întrebările care încep cu „pentru ce”, dat fiind că, adesea, nu suntem dispuși să înțelegem și să acceptăm motivațiile lui Dumnezeu. Este mai bine să pui acele întrebări care te fac să asculți felul în care Dumnezeu te conduce în viață.
Sper ca tu să poți să mă ajuți, împlinind voința lui Dumnezeu și rugându-te pentru mine. De asemenea, sper ca tu – făcând aceste exerciții – să-l accepți pe Dumnezeu ca pe un prieten de-al tău; și să continui să faci aceste exerciții în mod liber. Amintește-ți că Dumnezeu este iubire și că el vrea să fie cel mai bun prieten al tău”.
Este nevoie să mai adaug ceva? Cuvintele mele nu sunt de folos în fața acestei exprimări de credință. În puțin timp,
rugăciunile noastre au fost ascultate și Dumnezeu ne-a răspuns chiar cu minunea pe care i-am cerut-o. În ziua intervenției chirurgicale, nu mia era nimic care să fie îndepărtat, deoarece medicii au descoperit că tumoarea dispăruse. Așa acționează Dumnezeu!
Ca om credincios, așa cum este Ángel, plin de recunoștință, a postat din nou ceva foarte drăguț.
„
Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că a răspuns la rugăciunile făcute de tine, dar și ție pentru că ai vorbit cu el despre mine. Vreau să împărtășesc cu tine bucuria faptului că medicii nu au găsit nicio tumoare în capul meu, în timpul intervenției chirurgicale; rezultatele probelor luate din locul în care se afla tumoarea, au confirmat că nu mai există acolo nicio formă de cancer. Lucrul cel mai important din tot acest demers este prietenia ta cu Dumnezeu. Per ca tu să faci să crească și să-i permiți lui Dumnezeu să fie prietenul tău cel mai bun, dedicând puține minute în fiecare zi pentru a vorbi cu el, pentru a-i cere să-ți călăuzească viața. Dacă vorbești cu Dumnezeu cu insistență, îl vei cunoaște mai mult. Îți vei da seama că el ne iubește și că ne călăuzește spre fericire”.
Datorită acestui eveniment și „
Fiat-ului” lui Ángel,
toți cei care erau apropiați lui au crescut în credință. Să spunem încă o dată, Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vii! Este un Tată iubitor, care ne ascultă întotdeauna și care așteaptă numai ca noi să-i cerem ceva cu credință.
Mulțumesc, dragă prieten, pentru că mărturisești faptele minunate pe care Dumnezeu le-a făcut în persoana ta. Mulțumesc pentru faptul că tu ești acel mijloc ales,
pentru ca noi să ne putem apropia mai mult de izvorul nesecat al iubirii. Mulțumesc pentru faptul că ai permis ca faptele minunate ale lui Dumnezeu să se manifeste în tine. „
Gratias tibi Deus.
Gratias tibi”.
Pentru a citi articolul în limba din care a fost tradus, click
aici.
